vineri, 18 noiembrie 2022
CAFENEAUA LUI DON QUIJOTE: ANTIVIRUS - COSTEL ZĂGAN
CAFENEAUA LUI DON QUIJOTE: ANTIVIRUS - COSTEL ZĂGAN: Despre versuri Antivirus Versul unu versul doi versul trei versul patru Versul doi versul şase versul şapte versul opt Versul şase versul...
joi, 10 noiembrie 2022
ARTHUR RIMBAUD - CEA DINTÂI SEARĂ
Cea dintâi seară
- Era de toate dezbrăcată,
Copacii totuşi n-o vedeau,
Însă ar fi vrut să ştie: o fată
De ce nu fuge de Bau-Bau?
Şi scaunul scotea scântei,
Când trupul gol îl atingea-
Boboc de jar, între femei,
Călca piciorul, vai, o stea!
- Priveam, de ceară parcă,
O mică rază, iată, în tufiş -
Noaptea era şi ea o barcă,
Chiar printre stele: pâş-pâş!
- Îngenunchiat, zău, la piciorul
Ce-n mână parcă îmi vorbea,
Simţeam cutremurat că dorul
Mă duce-n hăţuri: hăis şi cea!
- Picioarele ca două aripi îs,
Şi pieptul ţi-l ating în joacă,
Când totul pare iată un surâs
Dumnezeu n-ar vrea să tacă!
De gheaţă şi sărut, ea arde-
Şi ochii se închid de dulce
O lacrimă ai vrea, bărbate,
Un pat, iubirea să se culce.
Iubito, ce-aş putea să fac?
Umbra raiului-i pe sânii tăi!
Am aruncat pielea de drac
Şi te mângâi, iată, cu văpăi!
... Era de toate dezbrăcată,
Copacii parcă n-o vedeau-
Însă-ar fi vrut să ştie: o fată
De ce nu fuge de Bau-Bau?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
-
.jpg)
De la o vreme, vrem doar sărbători, dar avem parte doar de zile negre. COSTEL ZĂGAN, INVENTEME -
Poezia mi-a intrat în oase Doamne ce mă descoase Costel Zăgan, DISTIHURI REBELE
