Îmbătrânesc încetișor
lume de ce m-aș grăbi
de n-am habar să mor
las totul pe-a doua zi
Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE
Cuvintele s-au stins
ca o lampă din alt veac
parc-ar izbucni în plâns
doar mugurii la copac
Traista ta cu păcate
traista ta cu povești
are totuși dreptate
- ți-arată cine mai ești -
Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE
Când poezia dă buluc
mă obligă-un pui de cuc
cucul cântă eu l-ascult
ș-o iau razna prea mult
Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE
Apa se ascunde în cuvinte
apa se ascunde-n Dumnezeu
totuși dacă nu te mai minte
apa domnilor sunt poate eu
Costel Zăgan
Am în brațe viitorul
am în brațe și trecutul
dacă mă apucă dorul
restu-l va găsi sărutul
Costel Zăgan
COSTEL ZĂGAN * Scriu, adică sunt liber. TĂCERE-N DOI Ce poezie frumoasă ești iubito te-aș învăța pe dinafară dar mă încurc mereu la sâni cuv...