LA REVEDERE COPILĂRIE BINE-AI VENIT
Copilărie cu fiecare lacrimă mă îndepărtez
însă rămâi centrul intangibil al Universului
merg de parcă aș lua Calea Lactee în primire
survolez moartea în orice clipă de la înălțimea inimii
oriunde aș privi Dumnezeu există
iar atunci când închid ochii neființa dispare
și sufletul aterizează precum roua pe-un petic de iarbă
dincolo de capătul infinit al nopții
COSTEL ZĂGAN
.jpg)
Stafiile se vând la kilogram
monștrii au la butoniere nori
dar unde-i îngerul de neam
nu mai face speculă cu zori
Cade soarele pe geana stângă
privirile se prăbușesc pe masă
începe un fluier brusc să plângă
în cimitirul cult dar fără casă
O ploaie fotogenică ne cheamă
un invalid mormânt face înviorare
și doar peisajul este pus în rană
acont pentru psihoza următoare
COSTEL ZĂGAN, ÎNSEMNELE UNEI TĂCERI, EDITURA ROVIMED PUBLISHERS, BACĂU, 2012
COSTEL ZĂGAN * Scriu, adică sunt liber. TĂCERE-N DOI Ce poezie frumoasă ești iubito te-aș învăța pe dinafară dar mă încurc mereu la sâni cuv...
.jpg)
