LA REVEDERE COPILĂRIE BINE-AI VENIT
Copilărie cu fiecare lacrimă mă îndepărtez
însă rămâi centrul intangibil al Universului
merg de parcă aș lua Calea Lactee în primire
survolez moartea în orice clipă de la înălțimea inimii
oriunde aș privi Dumnezeu există
iar atunci când închid ochii neființa dispare
și sufletul aterizează precum roua pe-un petic de iarbă
dincolo de capătul infinit al nopții
COSTEL ZĂGAN
.jpg)
Pentru prima dată când i-a fost frică
Klara și-a pierdut mărul lui Adam din gâtlej
năucă
își rotunjește și acum degetele mănunchi
în jurul frunții
și rostește blesteme
lacrimi amare îi umple căușul palmelor
umezind lutul din care va turna crucifixul
cel tămăduitor de adolfi proscriși
Buclele ce-i atârnă pe frunte
se învrăjbesc la mângâierile nopții
și rup razele lunii ca pe niște vreascuri de brad
obrajii îi sunt cuprinși
de-o hemoragie soră cu moartea
inimi minuscule de termite îi inundă fața
până hăt în plămâni
convoaie de nervi îi saltă piftia de suflet
gata să-i șiroiască printre coaste
creierul îi suge la mameloanele unor scofâlcite gânduri
ceva imagini albe și roșii
să-și echilibreze cică destinul
Adolf o apasă pe pântec
care ca nu cumva să rămână grea
cu o speranță de viață
sau cu vreo pasăre de pradă
preacurvia este apanajul sofismului
sub picioare Adolf ține capul Klarei
crescut ca o prelungire a tălpilor
nu se lasă gâdilat cu toate că-i simte
zvâcnetul tâmplelor și lătratul inimii
Lumea lor a devenit un țarc al perversiunilor
în care gânduri păroase fac bine minții
excită plămânii și răcoresc saliva
inimile lor rămân înnodate
într-un pahar cu otravă
servit ritualic la fiecare mic dejun
ochii lui sunt deschiși
numai și numai în pântecul ei
secretă vedenii și suc gastric
tratându-i ulcerul
ea lucrează cu mult mai minuțios
își varsă privirea o dată pe zi în creierul lui
developîndu-i toate senzațiile
a căzut pe loc într-o greață totală
și azi i se desprind în vârtej sentimentele toate
ca niște țigle roșii de pe acoperișul buncărului
la un megafon imens
proptit la egală distanță între viețile lor
se anunță invazia unor lăcuste străvezii
Klara uimește lumea cu celebrul ei nechezat
Adolf pare ceva mai prudent
stă c-un coșciug la căpătâi
și-și adună rămășițile
nerv cu nerv
celulă cu celulă
Cu chiu cu vai reușesc să-i înlătur
și să trag stolurile.
COSTEL ZĂGAN
NE AȘTEAPTĂ O APOCALIPSĂ CUMSECADE
Ca un obuz rămas neexplodat
de la ultima revoltă a îngerilor
cerul își întinde aripile neliniștite
de la primul la ultimul înger
Dumnezeu cu fitilul fulgerului în mână ezită
oare e suficient albastru
pentru
o Apocalipsă cât de cât normală
Dragă Kitty
Franța Belgia Iugoslavia Italia Moravia Grecia și
Norvegia
alături
de
Germania Austria Polonia Slovacia și România
își vor expedia surplusul de evrei
către
Auschwitz
și
Birkenau
știi însă ce-i mai curios
toți
dar
absolut
toți
evreii își vor lepăda numele și prenumele
în favoarea
unor numere salvatoare
trei doi unu
stop condiția umană
că
vreau să mă întorc acasă
COSTEL ZĂGAN, NEPOTUL LUI KAFKA, EDITURA ECREATOR, BAIA MARE, 2024
La noapte va ninge! a strigat
un turist iresponsabil
în piața de flori
și dintrodată negustorii
și-au luat lunetele sub braț
și s-au înșirat de-a lungul trotuarelor
la noapte va ninge! la noapte va ninge!
au strigat și pompierii
lăsând în plata domnului
focul din subsolul palatului administrativ
la noapte va ninge! strigă și guvernatorul
dându-i afară pe consilierii săi
și potrivindu-și pe balcon
colecția de oglinzi
la noapte va ninge! la noapte va ninge! strigară
cetățenii orașului
îmbrățișându-se în fața reflectoarelor
va ninge! va ninge! grohăiră și anumalele lor preferate
va ninge! va ninge! hei, n-auzi că va ninge?
strigă și dumnezeu
către fluturele care
se ruga la un măr
MATEI VIȘNIEC
COSTEL ZĂGAN * Scriu, adică sunt liber. TĂCERE-N DOI Ce poezie frumoasă ești iubito te-aș învăța pe dinafară dar mă încurc mereu la sâni cuv...
.jpg)
.jpg)
