Îmbătrânesc încetișor
lume de ce m-aș grăbi
de n-am habar să mor
las totul pe-a doua zi
Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE
* Doamne, și ce artist e tăcerea! (Costel Zăgan) ** Fie omul cât de mic/c-o speranță îl ridic (Costel Zăgan)
Ca o femeie dezlănțuită mă arunc dintr-un vis în altul dintr-un vers în următorul dintr-o poezie în alta Costel Zăgan