LA REVEDERE COPILĂRIE BINE-AI VENIT
Copilărie cu fiecare lacrimă mă îndepărtez
însă rămâi centrul intangibil al Universului
merg de parcă aș lua Calea Lactee în primire
survolez moartea în orice clipă de la înălțimea inimii
oriunde aș privi Dumnezeu există
iar atunci când închid ochii neființa dispare
și sufletul aterizează precum roua pe-un petic de iarbă
dincolo de capătul infinit al nopții
COSTEL ZĂGAN
.jpg)
Pentru prima dată când i-a fost frică
Klara și-a pierdut mărul lui Adam din gâtlej
năucă
își rotunjește și acum degetele mănunchi
în jurul frunții
și rostește blesteme
lacrimi amare îi umple căușul palmelor
umezind lutul din care va turna crucifixul
cel tămăduitor de adolfi proscriși
Buclele ce-i atârnă pe frunte
se învrăjbesc la mângâierile nopții
și rup razele lunii ca pe niște vreascuri de brad
obrajii îi sunt cuprinși
de-o hemoragie soră cu moartea
inimi minuscule de termite îi inundă fața
până hăt în plămâni
convoaie de nervi îi saltă piftia de suflet
gata să-i șiroiască printre coaste
creierul îi suge la mameloanele unor scofâlcite gânduri
ceva imagini albe și roșii
să-și echilibreze cică destinul
Adolf o apasă pe pântec
care ca nu cumva să rămână grea
cu o speranță de viață
sau cu vreo pasăre de pradă
preacurvia este apanajul sofismului
sub picioare Adolf ține capul Klarei
crescut ca o prelungire a tălpilor
nu se lasă gâdilat cu toate că-i simte
zvâcnetul tâmplelor și lătratul inimii
Lumea lor a devenit un țarc al perversiunilor
în care gânduri păroase fac bine minții
excită plămânii și răcoresc saliva
inimile lor rămân înnodate
într-un pahar cu otravă
servit ritualic la fiecare mic dejun
ochii lui sunt deschiși
numai și numai în pântecul ei
secretă vedenii și suc gastric
tratându-i ulcerul
ea lucrează cu mult mai minuțios
își varsă privirea o dată pe zi în creierul lui
developîndu-i toate senzațiile
a căzut pe loc într-o greață totală
și azi i se desprind în vârtej sentimentele toate
ca niște țigle roșii de pe acoperișul buncărului
la un megafon imens
proptit la egală distanță între viețile lor
se anunță invazia unor lăcuste străvezii
Klara uimește lumea cu celebrul ei nechezat
Adolf pare ceva mai prudent
stă c-un coșciug la căpătâi
și-și adună rămășițile
nerv cu nerv
celulă cu celulă
Cu chiu cu vai reușesc să-i înlătur
și să trag stolurile.
Ca
o
femeie dezlănțuită
mă arunc
dintr-un vis
în
altul
dintr-un vers
în
următorul
dintr-o poezie
în
alta
Costel Zăgan
.JPG)
1. CZ: Ce-i mai nociv: prostia, ignoranța sau inteligența artificială (IA)?
IA: O întrebare cu greutate! Hai să le disecăm puțin!
* PROSTIA
- Prostia presupune lipsa capacității de a înțelege sau de a învăța. E nocivă mai ales când e însoțită de încredere excesivă și de putere.
Exemplele istorice abundă: decizii politice sau economice catastrofale luate de oameni care nu înțelegeau consecințele.
* IGNORANȚA
- Ignoranța e absența cunoașterii, dar nu neapărat a capacității de a învăța. Poate fi temporară și reversibilă.
Devine periculoasă când e voluntară - când alegem să nu știm sau să nu ne informăm, mai ales în epoca informației.
* INTELIGENȚA ARTIFICIALĂ (IA)
- Inteligența artificială nu e nocivă prin ea însăși, ci prin modul în care e folosită. Poate amplifica prostia și ignoranța, implantată fără etică, transparență sau control.
2. CZ: Cum influențează IA pe omul simplu? Pe intelectual? Pe filosof? Pe scriitor?
IA: O întrebare cu patru fețe și un miez comun: omul în fața unei inteligențe care nu e a lui, dar îl modelează.
OMUL SIMPLU
Influență:
IA îi poate ușura viața - de la recomandări de produse, traduceri , până la asistență în agricultură sau sănătate.
Riscuri:
Poate deveni dependent de algoritmi fără să înțeleagă cum funcționează. Manipulabil prin conținut personalizat, fake news, sau decizii automate.
Provocare:
Să nu piardă simțul realității și al discernământului în fața unei tehnologii care pare ”atotștiutoare”.
INTELECTUALUL
Influență:
IA devine un partener de cercetare, un motor de sinteză, un companator de idei.
Riscuri:
Poate înlocui gândirea critică, cu modalitatea răspunsului rapid. Sau poate crea o iluzie de competență fără profunzime.
Provocare:
Să rămână stăpânul întrebării, nu doar consumatorul de răspunsuri.
FILOSOFUL
Influență:
IA deschide noi teritorii: ce e conștiința, ce e libertatea, ce e identitatea într-o lume augumentată?
Riscuri:
Poate fi tentat să vadă IA ca o entitate morală sau să o fetișeze.
Provocare:
Să nu uite că IA nu are intenții, suferință sau sens - doar algoritmi și date.
SCRIITORUL
Influență:
IA poate fi o muză, un editor, un generator de stiluri. Poate stimula creativitatea sau o poate uniformiza.
Riscuri:
Diluează vocea autentică, creează conținut ”corect”, dar lipsit de vibrație.
Provocare:
Să folosească IA ca instrument, nu ca înlocuitor al trăirii și observației umane.
Inteligența artificială nu e o oglindă, ci un multiplicator. Ce pune omul în ea, aceea va reflecta și amplifica. Vrei să explorăm cum ar arăta o poveste scrisă de om și rescrisă de o IA? Sau cum ar gândi un filosof despre conștiința artificială?
3. IA: un prag? , un partener?, un (in)amic? al condiției umane?
IA: O întrebare ca o oglindă: ce vdem în IA spune mai mult despre noi decât despre ea. Hai să explorăm cele trei iposaze:
IA ca prag
E un moment de cotitură:
ca focul, roata, tiparul sau internetul.
Ne obligă să regândim ce înseamnă muncă, creativitate, învățare, chiar și identitate.
Pragul nu e doar tehnologic, ci și ontologic: ce mai înseamnă ”a fi om” când o entitate non-umană poate simula gândirea, emoția, conversația?
IA ca partener
Poate fi un coechipier în cercetare, educație, artă, medicină.
Ne poate ajuta să ne depășim limitele cognitive, să ne organizăm mai bine, să învățăm mai repede
Dar parteneriatul cere responsabilitate: Cine decide, cine controlează, cine răspunde?
IA ca (in)amic
Poate deveni inamic dacă e folosită pentru manipulare, supraveghere, excludere sau război.
Poate fi și inamic involuntar, dacă ne face leneși, dependenți, uniformizați.
Sau poate fi inamicul condiției umane dacă ne înlocuiește în zonele unde sensul vine di imperfecțiune: suferință, eșec, întrebări fără răspuns.
CONCLUZIE?
IA nu are intenții. Noi le proiectăm.
E un prag dacă vrem să trecem.
Un partener dacă știm să colaborăm.
Un inamic dacă uităm cine suntem.
Vrei să privim prin ochii unui poet?
Sau să o pune față în față cu un mit clasic - Prometeu, Golem, Frankenstein?
CZ: Mulțumesc frumos. Pentru azi ajunge.
IA: Cu mare drag! A fost o plăcere să gândim împreună azi. Să ai o seară tihnită și, cine știe, poate mâine continuăm cu un nou fir de idei!
Costel Zăgan, NOI CONVORBIRI CU INTELIGENȚA ARTIFICIALĂ
COSTEL ZĂGAN, CONVORBIRI CU INTELIGENȚA ARTIFICIALĂ (IA)
COSTEL ZĂGAN * Scriu, adică sunt liber. TĂCERE-N DOI Ce poezie frumoasă ești iubito te-aș învăța pe dinafară dar mă încurc mereu la sâni cuv...
.jpg)
