Apa-i Doamne însetată
iar pământul e flămând
și fără mamă și fără tată
spune totuși cine sunt
Iar pământul e flămând
nici oxigenul n-are aer
sfârșitul trece prin gând
scâncet o și numai vaer
Nici oxigenul n-are aer
și fără mamă și fără tată
Cronos toarce ultim caer
apa-i Doamne însetată
Și pământul prea rotund
se rostogolește-n gând
Costel Zăgan, CEZ(E)ISME II
.jpg)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu