* Doamne, și ce artist e tăcerea! (Costel Zăgan) ** Fie omul cât de mic/c-o speranță îl ridic (Costel Zăgan)
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
FOAIA ALBĂ A NOPȚILOR
Ca o femeie dezlănțuită mă arunc dintr-un vis în altul dintr-un vers în următorul dintr-o poezie în alta Costel Zăgan
-
COSTEL ZĂGAN NE AȘTEAPTĂ O APOCALIPSĂ CUMSECADE Ca un obuz rămas neexplodat de la ultima revoltă a îngerilor cerul își întinde aripile neli...
-
IN MEMORIAM DUMITRU ȚIGANIUC Cu cheile la gât copilăria prin amintire mai aleargă după tristețe însăși bucuria îmi face viața iar întreagă ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu