Domină
cu
discreție și cruzime
grădina
cu
flori
și
spioni
Costel Zăgan, ODE GINGAȘE
* Doamne, și ce artist e tăcerea! (Costel Zăgan) ** Fie omul cât de mic/c-o speranță îl ridic (Costel Zăgan)
Nu trebuie să tai copacul
pentru a-l cunoaște
poate că omul trist
este
fericit
iată
spun
munte
și
urc
deja
Costel Zăgan, ODE GINGAȘE
Ca o femeie dezlănțuită mă arunc dintr-un vis în altul dintr-un vers în următorul dintr-o poezie în alta Costel Zăgan