Stafiile se vând la kilogram
monștrii au la butoniere nori
dar unde-i îngerul de neam
nu mai face speculă cu zori
Cade soarele pe geana stângă
privirile se prăbușesc pe masă
începe un fluier brusc să plângă
în cimitirul cult dar fără casă
O ploaie fotogenică ne cheamă
un invalid mormânt face înviorare
și doar peisajul este pus în rană
acont pentru psihoza următoare
COSTEL ZĂGAN, ÎNSEMNELE UNEI TĂCERI, EDITURA ROVIMED PUBLISHERS, BACĂU, 2012
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu