Cuvintele s-au stins
ca o lampă din alt veac
parc-ar izbucni în plâns
doar mugurii la copac
Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE
* Doamne, și ce artist e tăcerea! (Costel Zăgan) ** Fie omul cât de mic/c-o speranță îl ridic (Costel Zăgan)
Ca o femeie dezlănțuită mă arunc dintr-un vis în altul dintr-un vers în următorul dintr-o poezie în alta Costel Zăgan
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu