iarna
îmi umple
sufletul
c-o splendoare
cu miliarde de nume
Costel Zăgan
* Doamne, și ce artist e tăcerea! (Costel Zăgan) ** Fie omul cât de mic/c-o speranță îl ridic (Costel Zăgan)
Ca o femeie dezlănțuită mă arunc dintr-un vis în altul dintr-un vers în următorul dintr-o poezie în alta Costel Zăgan
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu