Toți suntem captivi, însă cea mai dulce captivitate-i poezia.
Costel Zăgan, Inventeme
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
CERVANTES INTERNAȚIONAL, 68, 2026
COSTEL ZĂGAN * Scriu, adică sunt liber. TĂCERE-N DOI Ce poezie frumoasă ești iubito te-aș învăța pe dinafară dar mă încurc mereu la sâni cuv...
-
.jpg)
LA REVEDERE COPILĂRIE BINE-AI VENIT Copilăr ie cu fiecare lacrimă mă îndepărtez însă rămâi centrul intangibil al Universului merg de parcă ... -
COSTEL ZĂGAN NE AȘTEAPTĂ O APOCALIPSĂ CUMSECADE Ca un obuz rămas neexplodat de la ultima revoltă a îngerilor cerul își întinde aripile neli...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu