Botoșani: esență de România.

Costel Zăgan, Inventeme

 Adevărul meu este lectura.

Costel Zăgan, Inventeme

GUSTUL PIERZANIEI

 Pământul în ce ne transformă

pământul în ce ne azvârle

omul n-are nicio normă

între șoareci ori șopârle

Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE

ÎNSEMNELE UNEI TĂCERI, BACĂU, 2012

 COSTEL ZĂGAN

NE AȘTEAPTĂ O APOCALIPSĂ CUMSECADE

Ca un obuz rămas neexplodat

de la ultima revoltă a îngerilor

cerul își întinde aripile neliniștite

de la primul la ultimul înger

Dumnezeu cu fitilul fulgerului în mână ezită

oare e suficient albastru

pentru

o Apocalipsă cât de cât normală

TIKTOK

 N-am vă rog

Costel Zăgan, Universuri paralele

DIN POVESTE-N POVESTE

 Mă urmăresc: din ce în ce mai insistent!

Costel Zăgan, Inventeme

(CRATIMA POEZIEI)

viață de poet

o baltă de cerneală

 condei de rouă

Costel Zăgan

ROUĂ FĂRĂ MEMORIE VIZUALĂ

 Stafiile se vând la kilogram

monștrii au la butoniere nori

dar unde-i îngerul de neam

nu mai face speculă cu zori

Cade soarele pe geana stângă

privirile se prăbușesc pe masă

începe un fluier brusc să plângă

în cimitirul cult dar fără casă

O ploaie fotogenică ne cheamă

un invalid mormânt face înviorare

și doar peisajul este pus în rană

acont pentru psihoza următoare

COSTEL ZĂGAN, ÎNSEMNELE UNEI TĂCERI, EDITURA ROVIMED PUBLISHERS, BACĂU, 2012

STINGEREA

Cuvintele s-au stins

ca o lampă din alt veac

parc-ar izbucni în plâns

doar mugurii la copac 

Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE